Dupa intilnirea de la scoala 136 din Prelungirea Ferentari am vorbit în autobuz (studenti si asociatia Komunitas) de diverse chestii:
Ce facem daca toti elevii vor benzinarie, case albastre flash si mall în cartierul lor? Le dam ca asta vor ei?
Pentru a resuma ce s-a spus, idea principala e ca trebuie sa-i facem sa constientizeze si sa descompunem gandurile lor. De ce vor un mall sau o benzarie? Vointa vine din ei sau e difuzata de mijlocul lor de viata (televiziune, publicitate...)? Acest gen de amenajare prezinta numai aspecte positive sau sunt si aspecte negative? Care? Atunci, putem sa mergem mai departe cu ideile lor si sa descoperim alte aspecte.
De exemplu, poate ca elevilor le place cînd e o activitate mare, ca la piata; poate nu le place mirosul de benzina; poate ca le place cafenele/baruri care nu se gasesc pe strada unde locuiesc ei... Cu aceste considerente, putem sa stabilim un proiect care depaseste standardele pentru a crea locuri mai placut si mai intense.
Aceste intrebare nu se pune numai in legatura cu tinerii. De exemplu, un investitor care vede numai interesul (sa fie rentabil) spune ca într-o cladire de locuinte ele vrea curtea interioara sa fi asfaltata: e mai curat, si mai ieftin. Dar, arhitectul se gandeste la alte aspecte: sa fie un loc mai placut cu copaci, lemn pe jos si scaune. Atunci, meseria noastra e sa-l convigem ca propunerea noastra, chiar daca e mai scumpa, aduce valoare prin calitatea spatiului.
Revenim la niste probleme care se pot întimpla într-un demers "participativ". Un locuitor vrea ca strada lui sa fie linistita si plin de copaci, dar el nu vrea sa fi vegetatie în locul sau de parcare în fata de casa sa: E locul pentru masina sa de care îi este foarte mîndru! E foarte caricatural, dar acest exemplu arata conflicte între interesele individuale si colective. E numit "not in my backyard".
Orasul a fost definit de elevi mai mult cu functiuni decît cu percepere!
Chiar daca multi au povestit despre autostrazi, cladirei inalte si spectaculoase, banci... multe elemente mici legate de ce au simtit elevii a fost initia: traceu spre casa, cartierul ca mândrie personale, distractie, dansatori... Un elev a facut niste jocuri cu cuvânte prin repetare care mi se pare plin de potential si de imaginar : Rauri / Gauri / Lacul Mori / Locuri / Poduri... Sunt ateliere de scriere care pornesc cu acest gen de exercitiu. Pentru noi, poate sa fie un mod de a lucra cu elevii, sa gasim dimensiuni ascuse.
Aveti alte pareri, referinte... comentarile voastre sunt bine venite!
Ce facem daca toti elevii vor benzinarie, case albastre flash si mall în cartierul lor? Le dam ca asta vor ei?
Pentru a resuma ce s-a spus, idea principala e ca trebuie sa-i facem sa constientizeze si sa descompunem gandurile lor. De ce vor un mall sau o benzarie? Vointa vine din ei sau e difuzata de mijlocul lor de viata (televiziune, publicitate...)? Acest gen de amenajare prezinta numai aspecte positive sau sunt si aspecte negative? Care? Atunci, putem sa mergem mai departe cu ideile lor si sa descoperim alte aspecte.
De exemplu, poate ca elevilor le place cînd e o activitate mare, ca la piata; poate nu le place mirosul de benzina; poate ca le place cafenele/baruri care nu se gasesc pe strada unde locuiesc ei... Cu aceste considerente, putem sa stabilim un proiect care depaseste standardele pentru a crea locuri mai placut si mai intense.
Aceste intrebare nu se pune numai in legatura cu tinerii. De exemplu, un investitor care vede numai interesul (sa fie rentabil) spune ca într-o cladire de locuinte ele vrea curtea interioara sa fi asfaltata: e mai curat, si mai ieftin. Dar, arhitectul se gandeste la alte aspecte: sa fie un loc mai placut cu copaci, lemn pe jos si scaune. Atunci, meseria noastra e sa-l convigem ca propunerea noastra, chiar daca e mai scumpa, aduce valoare prin calitatea spatiului.
Revenim la niste probleme care se pot întimpla într-un demers "participativ". Un locuitor vrea ca strada lui sa fie linistita si plin de copaci, dar el nu vrea sa fi vegetatie în locul sau de parcare în fata de casa sa: E locul pentru masina sa de care îi este foarte mîndru! E foarte caricatural, dar acest exemplu arata conflicte între interesele individuale si colective. E numit "not in my backyard".
Orasul a fost definit de elevi mai mult cu functiuni decît cu percepere!
Chiar daca multi au povestit despre autostrazi, cladirei inalte si spectaculoase, banci... multe elemente mici legate de ce au simtit elevii a fost initia: traceu spre casa, cartierul ca mândrie personale, distractie, dansatori... Un elev a facut niste jocuri cu cuvânte prin repetare care mi se pare plin de potential si de imaginar : Rauri / Gauri / Lacul Mori / Locuri / Poduri... Sunt ateliere de scriere care pornesc cu acest gen de exercitiu. Pentru noi, poate sa fie un mod de a lucra cu elevii, sa gasim dimensiuni ascuse.
Aveti alte pareri, referinte... comentarile voastre sunt bine venite!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu